....iza pmit ma uN | Nu am timp azi....

Sunt fericita.O fericire mai falsa decat asta nu mi-a deranjat niciodata simtirea. Raman in acelasi loc, sculptat de aceleasi idei.Evolutia pentru mine nu exista.Nu a existat niciodata.Nu ma schimb, nu ma transform, nu rad, nu visez,nu simt durere, cu atat mai putin ura, nu caut nimic, cu atat mai rar pe tine.Nu am nimic al meu care sa nu apartina si altora, nu vreau nimic al altora sa-mi apartina si mie.




Incerc sa ma imbrac intr-un egoism disimulat, desenez liniile starii in care pot sa tip: "sunt plina de mine"...dar....imaginea nu mi se formeaza deloc, nici macar un indiciu nu il pot construi, nu ma pot preface...mint.




Regasesc un strop de sentiment negativ si imediat ma mint ca ar fi de la febra care ma chinuie...stii? De fapt nici nu ma deranjeaza, cu atat mai bine...inca un grad celsius, ajung la 40 si delirez...dar delirez ce vreau eu.Si iar ma multumeste absurdul. Daca nu as avea ce face, cu siguranta nu as infrunti spatiile libere.


Vocea asta ma oboseste de cand m-am trezit.Stau diametral in sfera patului meu si-n aer descifrez moleculele de opium, din pat toate formeaza esente de vise deja-vu. Incerc sa memorez toate combinatiile de vocale pe care le aud si asta ma apasa pe capsida amintirilor, ca o presiune placuta din trecut...cand imi concentram toata atentia asupra imaginilor ca sa am propiul meu album de vise.




Am gesturi exagerate si idei monocatenare.Nu se leaga, nu au nici o treaba unele cu altele,dar le-am lipit fortat. Daca ai fi inteles concret ar fi fost prea usor sa ma arati cu degetul dupa o a 3-a fraza.




Am maniera incomfortabila din lipsa de modestie prin care incerc sa iti explic ceva, inflirtandu-ti conceptii inmuiate in droguri.