Printre morminte moartea voce-si picura
Aduna glasuri, parc-ar prinde viata
In intuneric o lumina licura
Se onduleaza fara regret, speranta..
Nimeni cu mine.
Linistea cade, eu stau lungit pe cripta
Zaresc lumina, incerc sa ma ridic
M-agat de cer, cu privirea-nfipta
Dar sunt legat, de cripta sunt lipit...
Moartea ma tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu