They never say goodbye, they stay together forever

Imi pare rau ca a trebuit sa-mi iau ramas bun. Prea devreme, prea absurd. Conteaza ca timpul limpezeste neclaritatile dintre doua persoane, in sensul in care nu le sterge, ci le face pe acele persoane sa se uite reciproc, sa uite una de cealalta cu tot cu probleme. Imi pare rau des. De prea multe ori. Nu e o exagerare, e un minim al realului, o prezentare in mare a adevaratelor sentimente. Nu am nici invidie, nici orgoliu, nimic. Am doar regret.

I have that kind of exciting feeling that makes me arise above all of you. And it feels so damn good. It's so fucking well to be in top at least for a moment in life. I don't understand people who limit to the little they have, I was always by the side of the ones who set their goals high. Therefore I am perfectly sure I'll get there.So whenever they come and tell you: "you'd wish", give them payback with your self-confidence excess. You wouldn't be touched anymore.

Animatie

Uite ceva dragut.

Diva

Am amestecat sistemul endocrin cu Beyonce, Coldplay, Jessie J si Mumm-ra. Pefecta combinatie daca vrei sa te prefaci ca inveti.

De la I'mma diva cand vine vorba de hipofiza care ar fi sefa glandelor, pana la ideea ca e strans legata de hipotalamus si il complexeaza mult, gen She's got
him high.

M-am convins. Daca ceva nu are aparent nici o legatura, nici macar in prima interpretare meticuloasa, atunci cu siguranta toate conexiunile se termina in acel ceva. Cam din a doua incercare vedem si sinapsele.

Psychosurgery

Foarte ciudat. Oamenii sunt foarte ciudati. Cu cat citesc mai mult, cu atat ma conving mai mult: inima e doar un pretext. Ce-ai zice daca ti-as spune ca simti mai mult cu creierul decat cu inima? Bine, exagerez. Cineva sa-mi defineasca iubirea va rog. Ca am ajuns sa transform totul in ratiune si sa gandesc inexplicabilul la mod stiintific.

Daca pana si personalitatea are schimbare, atunci de ce sa nu schimbam si sediul sentimentelor. Si vorbesc foarte serios in cazul personalitatii, o mica interventie chirurgicala in zona inferioara a lobului frontal si te-ai trezit alt om. Ups. Bine,bine,bine…nu e chiar asa usor. Asta se facea pentru exemplele negative, fiind un fel de incercare de a schimba psihicul bolnav pe care il aveau unii. Acum, mai practic este controlul compoartamentului prin medicamente.

Anyway, interesant este ca daca un medic vrea, se poate baga si in subiectivitatea ta. Si vii si te opui: “No way!”. Pai yes way, ca oamenii sunt atat de preocupati sa asocieze toate simtirile cu inima, incat au uitat de a doua “inima” importanta, cea rationala, creierul. Am devenit oarecum sceptica in privinta sentimentelor si poate de aceea se simte intre randuri o oarecare ironie la adresa inimii. Aproape ca o urasc, corect. Ca ma gandesc daca nu ne-ar fi mai bine fara atatea ocupatii pe care ni le creeaza ea. Si atunci vin si maschez tot si ma gandesc ca totul pleaca de la cortex.

Toti oamenii mari au definit senzatiile specifice gen auz, vaz, gust sau procesele complexe de gandire , memorie,personalitate, etc. , ca fiind proiectate undeva pe scoarta cerebrala, fiecare cu locul lui. In alte cuvinte, datorita zonelor acelea, noi realizam senzatiile, ne dam seama de ele. Dar nimeni nu indrazneste sa spuna : “eiii si iubirea tot pe acolo se proiecteaza!” . Normal, ca oamenii stiu ca ei simt cu inima, si simt un gol in stomac care nu are nici o legatura cu zona toracala superioara unde se afla cordul, si zic ca golul ala in stomac e de la el. Iar aici intervine inexplicabilul. Oamenii spun ca au fluturasi in stomac. Si daca nu cunosti sezantia, te bufneste rasul. Iar daca o cunosti si incerci sa o explici cu toate metodele tale stiintifice, tot nu vei aduce convingeri veridice pentru cei din jur. Discutabil.

10:59. Cam de 20 de minute stau cu laptopul in brate si ma gandesc. Mi-am facut timp sa ma gandesc. Nu stiu ce sa mai cred. Nu stiu daca randurile mai sunt utile ca sa ma descarc. N-am nici o apasare sau ocupatie problematica care sa ma distraga, pur si simplu am obosit asa deodata. Si am zis stop. Au mai trecut 5 minute si am impresia ca gandesc in gol. Nu imi pot concentra atentia asupra unui lucru, nimic nu ma intrerupe si nu ma deranjeaza. Si asta e oarecum enervant. Am prea multa libertate si o transform in constientizare de sine. Nu am chef nici macar sa critic. Mi se pare ceva grav sa nu te tina ceva in priza. Avem nevoie de surse care sa ne streseze ca sa fim umani. Momentan n-am nici o sursa si nici un stres. Caut ceva de care sa imi pese si sa imi starneasca interesul si.. nimic.

M-am uitat la un documentar Vogue si mi s-a intors moda pe gat. La ei nimic nu e intamplator sau imperfect. Asta ma enerveaza. In sfarsit ceva care sa ma enerveze. Acum ma gandesc la 7 raioane de haine exceptionale postate in fata unei singure femei care are puterea sa le ignore pe toate si sa aleaga doar 2 piese din toate cele 100, din diverse motive. Asta da caracter. Poate ca exagereaza doar pentru ca asta o defineste pe ea.

In alta ordine de idei, as putea spune ca ma mai enerveaza ceva. Si iar e bine. E word-ul meu care ma chinuie mereu prin corectura lui. Nu e ca mi-e lene sa il fac, si cred ca si stiu cum, dar as alunga un al doilea lucru care ma tine in priza.

Ca de obicei evit involuntar sa termin si articolul asta. Cred ca am pierdut ceva. Cineva mi-a fugit. Mereu imi fuge. Dar de pierdut …de fapt, am pierdut mai multe. Am pierdut si lucruri pe care inca nici nu le avusesem complet. Alea m-au infuriate cel mai tare. Ce urat. Trist, dar acum sunt prea plictistita sa imi amintesc de ele. Am terminat.

"Share things that you are most excited about. Share things you find, love, hate and create. Share the things you've made, even if it`s not finished yet. That`s what makes it engaging."

Do I have to?..

Ne obosim aiurea. Aiurea si inutil. Nu am de gand sa schimb nimic. Nici nu vreau, nici nu am incercat de ajuns. Pentru ca nu vreau. Asa ca hai sa nu ne mai obosim. Eu trec peste.

Everything's gonna be okay, the streets will lighten up my way.

New day...I'm coming.

I know, they don't.

It is some kind of record for her not to miss him.

Din toata energia pe care o am, cand vine vorba de tine ma simt legata in acelasi pat din paradis.

We can pretend we are strangers, but I've seen you naked.

In spite of all appearances and feelings...

You go for the special effects..

And what's inside you, stays inside you. They can't discover it.

Is there something to matter?...No, there's nothing to matter, she just lost herself.

360 stars, and I`m still counting.

Do you?

You know what?... The more you want to show me you don't care, the less I believe you. Masca asta a ta nu-si are rostul pentru ca iti face tie rau...si mie. Don't lie yourself cause you'll get over by making your feelings hurt. And that sucks. Cate palme ai primit de la viata?...Nici nu le poti numara. Dar palma mea te-a fct sa ma urasti asa? Don't worry, it's perfect. Picatura asta a umplut paharul, iar daca tie iti e bine, imi e si mie. From now on I don't exist, u don't know me anymore. You're happy? I hope you are. Let's pretend we haven't ever existed one for another. It's better. I'll never forget this, but let's be ipocrit and create another reality cause that's fucking easier. Remember, nobody's perfect. I can assure you that this is only the start.Vei mai fi ranita de zece mii de ori, nu de la mine. And because you haven't been hurt actually on purpose, it was a mistake. And if you think deeper you'll see sometimes you made the same for me, but i was so ashamed that I just couldn`t defend myself right now. Cand te-ai descarcat, nu am vrut sa fac si eu asta. I couldn`t tell you and remind you your similar behaviour. But what i did, i regret from all my heart. I`m not fine. I'll never be.. until things fix up. Pana atunci incearca sa nu mai publici chestii care imi fac rau, gen facebook, blogspot, gen: C,C,R,V (inimioare). How foolish,childish, sweet and fucked-up thing. Congraz. What do i have to do right now? I`m not gonna say i`m sorry again, cause you don`t fucking care. Si ma umilesti degeaba. You are my greatest lost. Pround of your choises. I don`t deserve you, right. But do you?

Fotbal?

Uau, deci nu credeam vreodata ca o sa scriu asta. Da, ma fascineaza. Adica... daca acum cativa ani mi se parea cea mai boring stuff activitatea lui fra` de a sta in fata tv-ului, impulsionat de momentele de la televizor in timpul meciului Romania - nu stiu cine, acum mi se pare pretty acceptable. ok, sunt ipocrita, imi place. Si asta nu are legatura cu feminitatea, are legatura cu interiorul. Depinde de cum percepi fotbalul.

Parca traiesc momentul acela de adrenalina pe care il are portarul cand se apropie mingea de poarta, in ideea unui posibil gol. Si e foarte ciudat. Si sunetul acela ingrozitor pe care suporterii il faceau, acum a devenit chiar placut, de senzatie.

Nu stiu cum va place voua fotbalul, dar dupa campionat daca nu v-ati uitat la partea de sfarsit, inseamna ca v-ati uitat degeaba la toate meciurile. Sa ii vezi pe altii daramati de infrangeri si sa incerci doar pentru cateva secunde sa te pui in locul lor, simtind that fucking painful feeling. Simtind infrangerea din finala, o infrangere care ii ridica pe cei

invinsi, pe de alta parte: "Nu orice ajunge in finala si lasa ca peste 4 ani luam noi cupa".

Simtind ce inseamna cu adevarat fotbalul cand esti mandru de fotbalistul preferat ca a facut o schema noua si ca stie sa faca show, da, ca i-a "facut " pe toti pe teren. Si te pui in pielea lui si iti face bine. Un penalty dat pe nedrept care se termina printr-un gol remarcabil. Si esti trist ca nu meritau si stupefiat in ideea

"toate ca toate, da ce frumos s-a dus din vinclu".

N-am fost la nici un meci de fotbal, nici nu intentionez. E ciudat cum timpul schimba perceptiile si ajungi sa te impaci cu neplacerile si sa le transformi. Fotbalul e de factura masculina si pot sa-l consider un atu al barbatilor. Si nu e deloc usor pe cat pare. Femeile nu se preau au ele cu miscarile astea, si mai vezi cate una dandu-se in spectacol, luata in echipa doar ca sa faulteze. Si atunci e amuzant. Nu sunt misogina, am 3 prietene care joaca fotbal mai bine decat toti vecinii la un loc de pe strada mea, pe care ii vad prostindu-se duminica prin curtea scolii. Ele sunt

la un club de fotbal si si-au facut un hobby din asta. Si in timpul liber nu le lipseste feminitatea, nici nu ai deduce ca te face cu mingea pe teren pana reusesti sa clipesti.

Asta e pentru ca daca nu iti place fotbalul ca baiat, inseamna ca nu stii sa-l simti cu adevarat, iar ca fata, inseamna ca esti prea feminina (exagerat) sau prea ocupata sa te pui in pielea unora care sunt cu siguranta mult mai buni decat tine. Eu nu vad fotbalul ca pe o alergatura materiala, unde aproape ca jucatorii isi lasa plamanii pe teren, il vad ca pe o provocare intre doua echipe, ale caror fotbalisti se exteriorizeaza prin cate o injuratura, aruncare a tricoului de bucurie si alte gesticulatii, in alte cuvinte trairi.

How's your heart?

M-am gandit sa-mi depasesc limitele din literatura in medicina. Asta imi place si ca sa ma impac cu amandoua, vreau sa le combin.

Daca literatura dezvaluie aspecte, in mod spiritual si metaforic, despre suflet, medicina ne vorbeste despre cutia sufletului, despre inima, cu sensuri denotative si fixe.

Cred ca emotiile chirurgilor

la operatiile pe inima nu vin doar din ideea responsabilitatii si a riscului meseriei, e vorba de esentialul din acel om, e vorba de inima lui. Comparand ideea de interventie chirurgicala pe creier si operatie la inima, pare mult mai dureros sa stii ca intradevar cineva iti "lucreaza" sufletul. Si stai si te gandesti, oare..la un transplant de inima, ai sa adopti si sentimentele strainului care ti-a donat-o? Oare vin impreuna? Oare o sa regreti schimbul acesta de inima in ideea ca ai sa-ti pierzi feeling-urile, inlocuindu-le cu altele?....

Inima are personalitatea ei si deseori te comanda si te manipuleaza mult mai mult decat o face creierul. Pentru ca ea stie sa caute momente potrivite in viata si sa te faca sa actionezi irational, fiind antagonica creierului in acele clipe. Si apoi , din trairi, iti convinge si mintea ca nu e loc de regrete si ca s-a meritat irationalul. Si tot legat de inima, intelectualul a definit iubirea ca fiind irationala.

Dintr-un alt punct de vedere inima e mult mai incapatanata decat te consideri tu si foarte complexa in ciuda simplitatatii tale.

E bine spus "cu inima sa nu te joci" si se aplica pentru ambele viziuni.

In viziunea spirituala, suferinta se caracterizeaza cu durere de inima, dar nu acele intepaturi din stanga, ci acel gol si senzatia ca cineva te strange de piept. Adevarata durere, la propiu chiar se caracterizeaza prin impresia ca cineva iti face acupunctura in jurul pieptului, dar una mai cruda, apasand adanc pana in cord, sau apasand cumva anormal, sageti dinspre cord, inspre piept.

Cand iti bate inima prea tare ai putea sa te gandesti ca esti special, sau poate e din cauza fibrilatiei arteriale. Si acum urmeaza intrebarea: aia ce mai e? ...Pai aia e chestia care nu-ti lasa inima sa traiasca linistita. E o tulburare a ritmului ei si o lucreaza dupa cum are ea chef. Fie ii provoaca batai rapide si neregulate, fie.. mai rau, ii poate forma cheaguri de sange inauntrul ei. Ei..un cheag acolo..ce sa faca o graunta mica?...Ce nu face..pai el si cu inca multi alti mici formati ,migreaza in vasele de sange, care iriga creierul si hop, te-ai trezit cu un accident vascular cerebral. Pardon am zis te-ai trezit? De fapt nu te prea mai trezesti..:).

Iar pentru ca daca iti bate inima repede ti se pare ca te simti sanatos, gandeste-te la oboseala permanenta si la senzatia ca te strange cineva de gat cand faci efort. Astea ar fi simptomele fibrilatiei arteriale. Cu ce o tratezi? Pai sunt niste medicamente cu efect anticoagulant. De obicei le cunoaste cardiologu, trust him.

Ce scrie lumea

Toti v-ati gandit sa traumatizati internetul cu pildele voastre care mai de care mai banale sau sofisticate. Scrieti despre dragoste si habar nu aveti ce inseamna, va preocupa psihologia omului, dar nu sunteti in stare sa-i definiti macar trasaturile morale, vreti sa pareti in pas cu moda si postati ''copy paste''-uri de pe net cu haine deja comentate, va credeti artisti si atunci orice buruiana fotografiata din gresala devine arta. Si uite ca eu va critic. Nu pe toti. Sunteti voi unii care v-ati gresit adresa, sau hobby-ul, ah da..si eu mi l-am gresit, dar macar va critic, ca nimeni nu face asta. Stiti ce-mi place la voi? Ca in tot ce scrieti, asa banalitatile alea, gasesti numai disimulari. Premiul intai pentru perfidie. Adica tu in realitate esti cu totul altcineva si vii si publici acolo, cu share, sa vada lumea ca tu de fapt esti inteligent si cunosti. Cunoastere...cum sa va atribuiti cuvantul asta cand va sunt necesari ani si experienta, ca sa va puteti mandrii cu el.

Ipocrizia care m-a stimulat sa scriu asta am dedus-o recent de undeva, din "jurnalul" cuiva. Impresionant. Cum poate un om cu o anumita personalitate sa scrie despre exact opusul sau? Aici felicitari din nou pentru imaginatie. Aproape ca era credibil.

Critica mea nu consta numai in lucruri negative, asa ca nu voi fii si eu ipocrita ca sa demolez tot. Daca eram perfecta puteam sa fac chestia asta. Ma legasem anterior de cei fara experienta ,care pretind ca ei stiu si cunosc, si de cei care disimuleaza in cuvinte. Nu fac arta poetica in proza asa ca nu o sa ma apuc sa impun vre-un stil in care sa se scrie, sunt prea little pentru asta si as avea multa lume pe cap. Dar daca scrii ceva, scrie sa fie de la tine, fara inspiratii furate de-a dreptu si de-a stangu, scrie ce simti, ce auzi, ce vezi, dar scrie-le pe limbajul tau, in alfabetul tau psihologic. Nu fura si nici nu incerca sa te pretinzi " the old one". Ca nu iese.Sunteti unii care chiar reusiti.

Si inca o problema, cei mai multi emoleti incep sa nareze despre cat de predominanta e culoarea gri in viata lor. I mean...what the heck,ce greu iti e tie la 17 ani?! Si vezi acolo ca viata e grea, ca parintii sunt aiurea...Nici n-ai apucat bine sa te nasti, si-ai dat de greu. Nu mai poate netul de tine si nici tu de el...Ar trebui sa te preocupe probleme din prezentul tau, vii si te legi de persoanele in varsta sau de adulti, de parca ai avea vre-un drept sa faci asta. N-ai trait viata lor asa ca ar fi mai bine sa astepti viitorul ca sa vezi cum stau lucrurile.

Si pentru ca unii s-ar putea sa ma jigneasca, ei bine nu-mi pasa. Cum nu va prea pasa nici voua. Ar fi bine sa va mai ganditi cand aberati si sa va perfectionati. Nu e bine sa fii perfectionist, dar nici interzis.