miercuri, 21 iulie 2010

Ce scrie lumea

Toti v-ati gandit sa traumatizati internetul cu pildele voastre care mai de care mai banale sau sofisticate. Scrieti despre dragoste si habar nu aveti ce inseamna, va preocupa psihologia omului, dar nu sunteti in stare sa-i definiti macar trasaturile morale, vreti sa pareti in pas cu moda si postati ''copy paste''-uri de pe net cu haine deja comentate, va credeti artisti si atunci orice buruiana fotografiata din gresala devine arta. Si uite ca eu va critic. Nu pe toti. Sunteti voi unii care v-ati gresit adresa, sau hobby-ul, ah da..si eu mi l-am gresit, dar macar va critic, ca nimeni nu face asta. Stiti ce-mi place la voi? Ca in tot ce scrieti, asa banalitatile alea, gasesti numai disimulari. Premiul intai pentru perfidie. Adica tu in realitate esti cu totul altcineva si vii si publici acolo, cu share, sa vada lumea ca tu de fapt esti inteligent si cunosti. Cunoastere...cum sa va atribuiti cuvantul asta cand va sunt necesari ani si experienta, ca sa va puteti mandrii cu el.
Ipocrizia care m-a stimulat sa scriu asta am dedus-o recent de undeva, din "jurnalul" cuiva. Impresionant. Cum poate un om cu o anumita personalitate sa scrie despre exact opusul sau? Aici felicitari din nou pentru imaginatie. Aproape ca era credibil.

Critica mea nu consta numai in lucruri negative, asa ca nu voi fii si eu ipocrita ca sa demolez tot. Daca eram perfecta puteam sa fac chestia asta. Ma legasem anterior de cei fara experienta ,care pretind ca ei stiu si cunosc, si de cei care disimuleaza in cuvinte. Nu fac arta poetica in proza asa ca nu o sa ma apuc sa impun vre-un stil in care sa se scrie, sunt prea little pentru asta si as avea multa lume pe cap. Dar daca scrii ceva, scrie sa fie de la tine, fara inspiratii furate de-a dreptu si de-a stangu, scrie ce simti, ce auzi, ce vezi, dar scrie-le pe limbajul tau, in alfabetul tau psihologic. Nu fura si nici nu incerca sa te pretinzi " the old one". Ca nu iese.Sunteti unii care chiar reusiti.
Si inca o problema, cei mai multi emoleti incep sa nareze despre cat de predominanta e culoarea gri in viata lor. I mean...what the heck,ce greu iti e tie la 17 ani?! Si vezi acolo ca viata e grea, ca parintii sunt aiurea...Nici n-ai apucat bine sa te nasti, si-ai dat de greu. Nu mai poate netul de tine si nici tu de el...Ar trebui sa te preocupe probleme din prezentul tau, vii si te legi de persoanele in varsta sau de adulti, de parca ai avea vre-un drept sa faci asta. N-ai trait viata lor asa ca ar fi mai bine sa astepti viitorul ca sa vezi cum stau lucrurile.
Si pentru ca unii s-ar putea sa ma jigneasca, ei bine nu-mi pasa. Cum nu va prea pasa nici voua. Ar fi bine sa va mai ganditi cand aberati si sa va perfectionati. Nu e bine sa fii perfectionist, dar nici interzis.