Am chimie cu spatiul exterior. Reusesc sa gasesc un defect in tot ceea ce fac. Si involuntar timpul ma cearta. Si aproximativ ma detesta si viteza cu care ma misc. Si partial imaginatia pentru o alta viata isi intrerupe rotitele. Iar cand te saturi, te saturi! Si ce-ar fi daca as face timpul sa gandeasca invers?...Si sa il strig asa cand am eu chef, hei timpule astazi vreau sa intarziu!..Siguuur as ajunge la timp! Sigur nu m-ar mai ura nici parola de la messenger..Ti-am zis? Ma uraste.De fiecare data o tastez gresit pentru ca ma grabesc:). Si ce s-ar intampla daca i-as spune vitezei.."astazi ma misc mai repede ca niciodata" ? Si sa o fac sa se grabeasca fara sa vrea, doar ca sa ma intreaca, insa grabindu-se sa-mi dea din forta ei...As pacali-o si as ajunge mult mai repede..Si nu as mai ura atunci nici eu ora de geogra. L-as motiva cu siguranta pe profu` sa o faca mai trecatoare. Rabdarea asta trage de timp si am impresia ca am facut 5 ore de geogra intr`una.
Si imi cladesc in gandire ideea ca voi neutraliza tot ce ma inconjoara. Pentru ca asa am eu chef. Azi am chef sa fac asa si nu ai ce sa-mi reprosezi.
Defecte spuneam? Ei..modestia asta...sa fim seriosi, aproximativ totul imi iese perfect. Daca din gresala ceva imi iese aiurea nu e vina mea, cu siguranta ceva a intervenit si am esuat din motive. Am motive. Asa...ce sa-ti mai spun eu tie..mai continui cand am chef.