joi, 30 decembrie 2010


Everything's gonna be okay, the streets will lighten up my way.











New day...I'm coming.



luni, 27 decembrie 2010


I know, they don't.

duminică, 26 decembrie 2010




It is some kind of record for her not to miss him.





Din toata energia pe care o am, cand vine vorba de tine ma simt legata in acelasi pat din paradis.


sâmbătă, 25 decembrie 2010

We can pretend we are strangers, but I've seen you naked.








In spite of all appearances and feelings...


You go for the special effects..


And what's inside you, stays inside you. They can't discover it.







Is there something to matter?...No, there's nothing to matter, she just lost herself.

vineri, 24 decembrie 2010



360 stars, and I`m still counting.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Do you?

You know what?... The more you want to show me you don't care, the less I believe you. Masca asta a ta nu-si are rostul pentru ca iti face tie rau...si mie. Don't lie yourself cause you'll get over by making your feelings hurt. And that sucks. Cate palme ai primit de la viata?...Nici nu le poti numara. Dar palma mea te-a fct sa ma urasti asa? Don't worry, it's perfect. Picatura asta a umplut paharul, iar daca tie iti e bine, imi e si mie. From now on I don't exist, u don't know me anymore. You're happy? I hope you are. Let's pretend we haven't ever existed one for another. It's better. I'll never forget this, but let's be ipocrit and create another reality cause that's fucking easier. Remember, nobody's perfect. I can assure you that this is only the start.Vei mai fi ranita de zece mii de ori, nu de la mine. And because you haven't been hurt actually on purpose, it was a mistake. And if you think deeper you'll see sometimes you made the same for me, but i was so ashamed that I just couldn`t defend myself right now. Cand te-ai descarcat, nu am vrut sa fac si eu asta. I couldn`t tell you and remind you your similar behaviour. But what i did, i regret from all my heart. I`m not fine. I'll never be.. until things fix up. Pana atunci incearca sa nu mai publici chestii care imi fac rau, gen facebook, blogspot, gen: C,C,R,V (inimioare). How foolish,childish, sweet and fucked-up thing. Congraz. What do i have to do right now? I`m not gonna say i`m sorry again, cause you don`t fucking care. Si ma umilesti degeaba. You are my greatest lost. Pround of your choises. I don`t deserve you, right. But do you?

miercuri, 15 septembrie 2010

Fotbal?

Uau, deci nu credeam vreodata ca o sa scriu asta. Da, ma fascineaza. Adica... daca acum cativa ani mi se parea cea mai boring stuff activitatea lui fra` de a sta in fata tv-ului, impulsionat de momentele de la televizor in timpul meciului Romania - nu stiu cine, acum mi se pare pretty acceptable. ok, sunt ipocrita, imi place. Si asta nu are legatura cu feminitatea, are legatura cu interiorul. Depinde de cum percepi fotbalul.

Parca traiesc momentul acela de adrenalina pe care il are portarul cand se apropie mingea de poarta, in ideea unui posibil gol. Si e foarte ciudat. Si sunetul acela ingrozitor pe care suporterii il faceau, acum a devenit chiar placut, de senzatie.


Nu stiu cum va place voua fotbalul, dar dupa campionat daca nu v-ati uitat la partea de sfarsit, inseamna ca v-ati uitat degeaba la toate meciurile. Sa ii vezi pe altii daramati de infrangeri si sa incerci doar pentru cateva secunde sa te pui in locul lor, simtind that fucking painful feeling. Simtind infrangerea din finala, o infrangere care ii ridica pe cei
invinsi, pe de alta parte: "Nu orice ajunge in finala si lasa ca peste 4 ani luam noi cupa".
Simtind ce inseamna cu adevarat fotbalul cand esti mandru de fotbalistul preferat ca a facut o schema noua si ca stie sa faca show, da, ca i-a "facut " pe toti pe teren. Si te pui in pielea lui si iti face bine. Un penalty dat pe nedrept care se termina printr-un gol remarcabil. Si esti trist ca nu meritau si stupefiat in ideea
"toate ca toate, da ce frumos s-a dus din vinclu".

N-am fost la nici un meci de fotbal, nici nu intentionez. E ciudat cum timpul schimba perceptiile si ajungi sa te impaci cu neplacerile si sa le transformi. Fotbalul e de factura masculina si pot sa-l consider un atu al barbatilor. Si nu e deloc usor pe cat pare. Femeile nu se preau au ele cu miscarile astea, si mai vezi cate una dandu-se in spectacol, luata in echipa doar ca sa faulteze. Si atunci e amuzant. Nu sunt misogina, am 3 prietene care joaca fotbal mai bine decat toti vecinii la un loc de pe strada mea, pe care ii vad prostindu-se duminica prin curtea scolii. Ele sunt
la un club de fotbal si si-au facut un hobby din asta. Si in timpul liber nu le lipseste feminitatea, nici nu ai deduce ca te face cu mingea pe teren pana reusesti sa clipesti.





Asta e pentru ca daca nu iti place fotbalul ca baiat, inseamna ca nu stii sa-l simti cu adevarat, iar ca fata, inseamna ca esti prea feminina (exagerat) sau prea ocupata sa te pui in pielea unora care sunt cu siguranta mult mai buni decat tine. Eu nu vad fotbalul ca pe o alergatura materiala, unde aproape ca jucatorii isi lasa plamanii pe teren, il vad ca pe o provocare intre doua echipe, ale caror fotbalisti se exteriorizeaza prin cate o injuratura, aruncare a tricoului de bucurie si alte gesticulatii, in alte cuvinte trairi.

sâmbătă, 28 august 2010

How's your heart?




M-am gandit sa-mi depasesc limitele din literatura in medicina. Asta imi place si ca sa ma impac cu amandoua, vreau sa le combin.
Daca literatura dezvaluie aspecte, in mod spiritual si metaforic, despre suflet, medicina ne vorbeste despre cutia sufletului, despre inima, cu sensuri denotative si fixe.




Cred ca emotiile chirurgilor
la operatiile pe inima nu vin doar din ideea responsabilitatii si a riscului meseriei, e vorba de esentialul din acel om, e vorba de inima lui. Comparand ideea de interventie chirurgicala pe creier si operatie la inima, pare mult mai dureros sa stii ca intradevar cineva iti "lucreaza" sufletul. Si stai si te gandesti, oare..la un transplant de inima, ai sa adopti si sentimentele strainului care ti-a donat-o? Oare vin impreuna? Oare o sa regreti schimbul acesta de inima in ideea ca ai sa-ti pierzi feeling-urile, inlocuindu-le cu altele?....

Inima are personalitatea ei si deseori te comanda si te manipuleaza mult mai mult decat o face creierul. Pentru ca ea stie sa caute momente potrivite in viata si sa te faca sa actionezi irational, fiind antagonica creierului in acele clipe. Si apoi , din trairi, iti convinge si mintea ca nu e loc de regrete si ca s-a meritat irationalul. Si tot legat de inima, intelectualul a definit iubirea ca fiind irationala.

Dintr-un alt punct de vedere inima e mult mai incapatanata decat te consideri tu si foarte complexa in ciuda simplitatatii tale.

E bine spus "cu inima sa nu te joci" si se aplica pentru ambele viziuni.
In viziunea spirituala, suferinta se caracterizeaza cu durere de inima, dar nu acele intepaturi din stanga, ci acel gol si senzatia ca cineva te strange de piept. Adevarata durere, la propiu chiar se caracterizeaza prin impresia ca cineva iti face acupunctura in jurul pieptului, dar una mai cruda, apasand adanc pana in cord, sau apasand cumva anormal, sageti dinspre cord, inspre piept.

Cand iti bate inima prea tare ai putea sa te gandesti ca esti special, sau poate e din cauza fibrilatiei arteriale. Si acum urmeaza intrebarea: aia ce mai e? ...Pai aia e chestia care nu-ti lasa inima sa traiasca linistita. E o tulburare a ritmului ei si o lucreaza dupa cum are ea chef. Fie ii provoaca batai rapide si neregulate, fie.. mai rau, ii poate forma cheaguri de sange inauntrul ei. Ei..un cheag acolo..ce sa faca o graunta mica?...Ce nu face..pai el si cu inca multi alti mici formati ,migreaza in vasele de sange, care iriga creierul si hop, te-ai trezit cu un accident vascular cerebral. Pardon am zis te-ai trezit? De fapt nu te prea mai trezesti..:).

Iar pentru ca daca iti bate inima repede ti se pare ca te simti sanatos, gandeste-te la oboseala permanenta si la senzatia ca te strange cineva de gat cand faci efort. Astea ar fi simptomele fibrilatiei arteriale. Cu ce o tratezi? Pai sunt niste medicamente cu efect anticoagulant. De obicei le cunoaste cardiologu, trust him.


miercuri, 21 iulie 2010

Ce scrie lumea

Toti v-ati gandit sa traumatizati internetul cu pildele voastre care mai de care mai banale sau sofisticate. Scrieti despre dragoste si habar nu aveti ce inseamna, va preocupa psihologia omului, dar nu sunteti in stare sa-i definiti macar trasaturile morale, vreti sa pareti in pas cu moda si postati ''copy paste''-uri de pe net cu haine deja comentate, va credeti artisti si atunci orice buruiana fotografiata din gresala devine arta. Si uite ca eu va critic. Nu pe toti. Sunteti voi unii care v-ati gresit adresa, sau hobby-ul, ah da..si eu mi l-am gresit, dar macar va critic, ca nimeni nu face asta. Stiti ce-mi place la voi? Ca in tot ce scrieti, asa banalitatile alea, gasesti numai disimulari. Premiul intai pentru perfidie. Adica tu in realitate esti cu totul altcineva si vii si publici acolo, cu share, sa vada lumea ca tu de fapt esti inteligent si cunosti. Cunoastere...cum sa va atribuiti cuvantul asta cand va sunt necesari ani si experienta, ca sa va puteti mandrii cu el.
Ipocrizia care m-a stimulat sa scriu asta am dedus-o recent de undeva, din "jurnalul" cuiva. Impresionant. Cum poate un om cu o anumita personalitate sa scrie despre exact opusul sau? Aici felicitari din nou pentru imaginatie. Aproape ca era credibil.

Critica mea nu consta numai in lucruri negative, asa ca nu voi fii si eu ipocrita ca sa demolez tot. Daca eram perfecta puteam sa fac chestia asta. Ma legasem anterior de cei fara experienta ,care pretind ca ei stiu si cunosc, si de cei care disimuleaza in cuvinte. Nu fac arta poetica in proza asa ca nu o sa ma apuc sa impun vre-un stil in care sa se scrie, sunt prea little pentru asta si as avea multa lume pe cap. Dar daca scrii ceva, scrie sa fie de la tine, fara inspiratii furate de-a dreptu si de-a stangu, scrie ce simti, ce auzi, ce vezi, dar scrie-le pe limbajul tau, in alfabetul tau psihologic. Nu fura si nici nu incerca sa te pretinzi " the old one". Ca nu iese.Sunteti unii care chiar reusiti.
Si inca o problema, cei mai multi emoleti incep sa nareze despre cat de predominanta e culoarea gri in viata lor. I mean...what the heck,ce greu iti e tie la 17 ani?! Si vezi acolo ca viata e grea, ca parintii sunt aiurea...Nici n-ai apucat bine sa te nasti, si-ai dat de greu. Nu mai poate netul de tine si nici tu de el...Ar trebui sa te preocupe probleme din prezentul tau, vii si te legi de persoanele in varsta sau de adulti, de parca ai avea vre-un drept sa faci asta. N-ai trait viata lor asa ca ar fi mai bine sa astepti viitorul ca sa vezi cum stau lucrurile.
Si pentru ca unii s-ar putea sa ma jigneasca, ei bine nu-mi pasa. Cum nu va prea pasa nici voua. Ar fi bine sa va mai ganditi cand aberati si sa va perfectionati. Nu e bine sa fii perfectionist, dar nici interzis.

duminică, 16 mai 2010

Psyhologie inversa

Am chimie cu spatiul exterior. Reusesc sa gasesc un defect in tot ceea ce fac. Si involuntar timpul ma cearta. Si aproximativ ma detesta si viteza cu care ma misc. Si partial imaginatia pentru o alta viata isi intrerupe rotitele. Iar cand te saturi, te saturi! Si ce-ar fi daca as face timpul sa gandeasca invers?...Si sa il strig asa cand am eu chef, hei timpule astazi vreau sa intarziu!..Siguuur as ajunge la timp! Sigur nu m-ar mai ura nici parola de la messenger..Ti-am zis? Ma uraste.De fiecare data o tastez gresit pentru ca ma grabesc:). Si ce s-ar intampla daca i-as spune vitezei.."astazi ma misc mai repede ca niciodata" ? Si sa o fac sa se grabeasca fara sa vrea, doar ca sa ma intreaca, insa grabindu-se sa-mi dea din forta ei...As pacali-o si as ajunge mult mai repede..Si nu as mai ura atunci nici eu ora de geogra. L-as motiva cu siguranta pe profu` sa o faca mai trecatoare. Rabdarea asta trage de timp si am impresia ca am facut 5 ore de geogra intr`una.
Si imi cladesc in gandire ideea ca voi neutraliza tot ce ma inconjoara. Pentru ca asa am eu chef. Azi am chef sa fac asa si nu ai ce sa-mi reprosezi.
Defecte spuneam? Ei..modestia asta...sa fim seriosi, aproximativ totul imi iese perfect. Daca din gresala ceva imi iese aiurea nu e vina mea, cu siguranta ceva a intervenit si am esuat din motive. Am motive. Asa...ce sa-ti mai spun eu tie..mai continui cand am chef.

marți, 23 februarie 2010

Reactii redox


Intr-o camera , in 2 colturi opuse se afla cate un "tu".




Iti modifici atitudinea in functie de temperatura camerei.




Se pleaca din primul colt. Intr-o prima secventa distingi o imagine familiala. Sunt prietenii tai. Superb. E multa lume straina, desi e formata doar din tine, nu te recunosti, dar familialul anturajului vesel, antitetic pozitie tale, te incurajeaza sa te deplasezi din raza coltului tau. Se face ca iti iei drept tinta punctul de situare al prietenilor. Ajungi in sfera lor, o satisfactie isi gaseste locul in subconstientul tau. Ramai fericit. Apoi anturajul pleaca. Nu te poti misca. Jocul are regulile lui, ramai in jocul tau, ramai in camera cu multi de tine. Esti dezamagit. Ai avea nevoie de cineva care sa te ajute printr-o alta stimulare pentru a te ghida spre alte tinte. Anturajul vesel vine si pleaca. Uita de tine. Ai ramas tu cu tine-ii care nu evita sa te streseze cu morale. Cum ar fi fost daca erai realist de la inceput?


Trecand spre coltul al doilea se activeaza senzatia de "ar fi mai bine sa nu". Stimulul este reprezentat de 4 oameni care vin. Sunt insuportabilii cretini, sunt "inamicii" tai. Nu ii suporti si tot ce nu aveai nevoie acum este prezenta lor.Gresit. Ei sunt singurii care au dezlegat siretul tau de emo-lame atitudine care te tinea legat de colt. Te-ai fi dezlipit si singur.Poate peste ceva timp. Cum se face ca ai scapat? Au vrut sa-ti faca rau. Si te-au trezit...stii tu...visul ala...Frumoasa si Alba-ca-zapada certandu-se care sa-ti tare mai mult timp trena, in timp ce tu pasesti spre palatul celor 7 minuni..S-a cam dus. Te doare de mori.


Stii cum e cand tii mana in apa rece si apoi nu o mai simti de iti vine sa tipi?..Ei bine iti simti tot corpul asa. Sa vedem cum te-au ajutat astia duri. Sa zicem ca tipicul "ce nu te doboara, te face mai puternic" e aplicabil in cazul asta. Cel mai potrivit. Esti in mediul acid.


Esti ca o substanta capabila sa reactioneze pe masura asteparilor doar cu anumiti reactanti.Cu restul ramai in acelasi mediu incolor. Mai interesant este cand devii produs de reactie total schimbat si care face parte din alta molecula poliatomica.Asta se intampla fortat, ti-ar putea distruge caracterul cu totul, in schimbul unuia nou.Mai greu e cu stabilirea coeficientilor, cu adaptarea. Odata ce ti-ai facut bilantul stoechiometric te poti considera integrat corect in noua "molecula".Incearca sa nu uiti totusi din esenta ce erai si alege`ti proprietatile care te favorizeaza...si ai grija peste ce reactant mai dai...

duminică, 7 februarie 2010

2 pitici inchisi intr-un boboc de iasomie cu miros de caramel




Vorbeste lumea. E cam frig aici. Nici nu am fost atenta la ce ai spus. La farmacie era inchis. Taci putin, nu il aud ce spune. Integrala din sin de x face minus cosinus de x. Nu, nu vreau portocala. Nu am mai vazut de mult albastrul.Odineste-te putin, nu ma mai suna. Mesajul asta a fost din inima. Cand am coborat treptele am gasit banii astia pe jos. Avea si cer cu stele la magazin. Ai vazut cat de inalta era?! Dintre mov si verde...mai bine negru. Modelul e facut din caramel.Nu te-am mai vazut fumand. Nici macar nu are voce, lasa-ne frate! Ti-am mai spus odata ca nu vin?! Daca il intorci pe dos nu se va murdari. Buburuza ta are sase buline negre. Calculatorul ma anunta decent ca I am running out of disc space..Mi-a recomandat medicul sa nu mai beau cafea. Te-am crezut ca erai confuz.Mi s-a terminat pasta de la pix..iar?! Mi-a rupt mana cand m-am agatat de bara. Mi s-au sters tastele "A" si "E". Mereu faci dezacorduri, ce limba vorbesti... Am sarit elasticul vara asta de plictiseala. Unde ziceai ca gasesc carte de biologie de a 11-a pe rosu si alb?Sunt atat de obosita, te strang in brate.

duminică, 24 ianuarie 2010

Restul sunt oameni...

Oamenii sunt falsi . De ce sunt falsi oamenii? Ca sa nu fie ingeri. Si cum fac ingerii? Ca noi,
dar ocolesc disimularea.
Oamenii sunt sinceri si naivi. Sunt prazi sau fiare. Te ataca daca au fost calcati in picioare si nu iarta nimic, generalizeaza tot si din razbunare isi fac principii pe modul "repeat until ma
satur si nu imi mai bat joc". Sunt rai si nepasatori. Daca oamenii nu ar fi rai , nu ar fi oameni. Daca am avea paradis in loc de pamant, ar fi trist sa vezi ingeri cu doua fete. Ar fi trist sa vezi ingeri fara aripi numarandu-si fetele.

Sunt milostivi si iubitori. Sunt disimulati si persuasivi.Gresesc si nu cunosc regretul, sau

gresesc si se caiesc exagerat pana la iprocrizie ca sa ajunga in acelasi punct de unde au plecat.



Oamenii sunt egoisti si uraciosi. Fiecare e pentru el. Nu exista o libertate absoluta a instinctului decat atunci cand se naste dintr-un sentiment incontrolabil. E momentul limita creat dintr-o singura esenta - din simtire. Cand oamenii simt ca alearga pe langa aer ,atunci poti spune ca egoismul lor s-a stins. Atunci numim etapa cand oamenii iubesc.



Oamenii sunt respingatori si increzuti. Au impresia ca vor putea iubi acea persoana care ii trateaza cu indiferenta.Au impresia ca vor fi iubiti daca se poarta mereu la temperaturi de sub -10 grade. Oamenii se insala. Ca iubirea aceea este doar o atractie ciudata...este un orgoliu
de a obtine ce nu poti avea, nu e iubire, este un scop.



Oamenii sunt melancolici si timizi. Oamenii nu se potrivesc toti si nu se pot dezlipi unul de celalalt. De ce nu se potrivesc oamenii? pentru ca fiecare tinde spre o noua treapta de
cunoastere. Esti in stadiul senzorial al lui Venus si cu siguranta te ispiteste Mercur. Vrei sa
cunosti intelectualul, sa iti depasesti sfera. Supremul spiritual conturat de Soare este varful.
Nu oricine ajunge in varf.

Oamenii sunt dependenti reciproc, stiai? Oricat de mare ar fi globul ei se aduna in acelasi loc
cum aduni cu un magnet graunte mici de metal de pe o platforma intinsa.. Ei simt mereu.Oamenii se cauta si se cunosc prin ceea ce simt. Se sperie si se pierd, devin
debusolati cand nu ii mai "deranjeaza" sentimentul atingerii fizice sau interioare.

Oamenii traiesc si cauta o alta eternitate dupa viata. Fiecare isi alege destinatia. Oamenii
sunt influentabili si aleg mereu dupa cum se inspira de la ceilalti. Oamenii au suferinta care sa ii doboare. Nimic nu ii striveste mai tare decat suferinta. Nici macar ura unuia din sfera lor nu ii va putea afecta la fel ca atunci cand simt impulsurile suferintei sub forma de aschii , in inima.



Oamenii au dragostea care sa ii ridice din golul in care cad dupa ce sufera. Au dragostea care
sa le faca viata in doua moduri irationale: frumoasa si absurda. Irationalul frumusetii este dat
de neapreciere: oamenii nu vad uneori, cateodata nu le pasa, atunci cand nu mai pot de bine.
Absurdul vine atunci cand s-au inchis toate portile. Oamenii nu iubesc multi oameni in viata.Au 3-4 persoane pe care chiar le iubesc si le sunt indispensabile. Dar nici fara restu` nu le
este bine, insa pot trai fara ei.Oamenii se schimba si isi inverseaza atitudinile. Unii pentru ca urasc monotonia, altii involuntar din experiente placute sau nu.



Oamenii au amintiri si apasari remarcabile. Ei plang si folosesc asta drept ajutor sau o ascund
din orgoliu.
Oamenii se impart in doua categorii: femeile si barbatii. {citat} Ambele categorii sunt pline de defecte si de calitati. Oamenii sunt vazuti negativ din multe parti.E mult mai usor sa critici
decat sa apreciezi.Cei mai multi oameni sunt critici.Ei au simtul umorului si simtul nesimtirii. Se trece de la umor la nesimtire cand intervin neintelegerile. Oamenii iti intorc spatele si putini stiu sa stea cu fata cand ai nevoie. Cei putini sunt apropiatii, restul sunt oameni.

joi, 21 ianuarie 2010


2010. Astazi fara titlu. Am sosit de curand. Te asteptai? Te privesc si in timp ce imi fixez imaginea o pictez in dezamagiri. Nu am ce sa iti explic. Am doua infinite. Le-am despartit mereu, dar acum tind impreuna spre aceeasi limita. Erai si tu in graficul culorilor. Acum am resetat fundalul pe alb negru. E o incapatanare de care nu pot sa scap. Mergand pana in varf am gasit alte linii, alte forme. Mai greu e cand cobor, atunci mi se stinge ambitia si pierd scopul. Imi pierd ideile, le transform in ganduri seci. Din toata energia pe care o am, cand vine vorba de tine ma simt legata in acelasi pat din paradis. Si am tot ce vreau langa mine si tot ce mi-am dorit, dar sunt legata si trec totul in lista "n-am cum". Am ochii inchisi si ma chinui sa formez un desen din toate punctele care se-nvartesc in intunericul din pleoape. Mereu ajung aproape de un final si ma trece brusc de la inceput. E ca si cum as face trei pasi, iar la al treilea sa ma gasesc iarasi in locul de unde am plecat....revin.

luni, 18 ianuarie 2010

Oarecum




E inchis azi pentru tine.Atat de mult exagerezi incat ma dispera pana si gesticulatia ta. Si ce tot ninge atat?Azi ninge,maine ninge,ieri a nins.. gata m-am saturat! sting norii. Dar sa se mai odihneasca si ei ...poate seaca. Te plimbi mereu prin raza mea, cat imi bate pupila, si esti pe cat de stresat, pe atat de stresant...Incearca si tu un artificiu daca tot iti da ceva sub radical..si nici macar nu e patrat perfect sau cub..stii ca te ascult nu?..cand dormi. N-am de ales.. atata imaginatie ai incat visele iti disimuleaza amintiri, ele te mint stiai? si le mai spui si cu voce tare, dar tu dormi. Sau poate asa te vad eu. M-am chinuit o jumatate de ora sa`ti descifrez mima, castile erau de vina.Te vedeam in tot felul de posturi ciudate..As fi ras, dar te credeai amuzant si mai rau faceam. Nu te rog..nu incepe iar cu istoria universului si surplusul tau de inteligenta..stii ca..daca era dupa mine aveam o matura in plus. E bine ca am un vecin ca tine. Mai motol asa, mai insistent mai flegmatic {flegmatic ca ii ploua din gura cu secretii scarboase, nu ca l-ar caracteriza sictirul}, mai cu vise din realitatea furata, mai cu Peter Pann..Asta e in regula. Nu streseaza omul, se face nesimtit...tu disperi omul si crede-ma te simt mereu, ar fi cazul sa incetezi cu parfumul ala..Mi-e somn. Tot n-ai obosit? Te-as intreba de unde atata energie, dar prostul are mintea odhinita.M-am obisnuit oarecum. Ma duc sa dorm. Noapte buna.

duminică, 17 ianuarie 2010

Mozart iti creste IQ-ul

Se spune ca,potrivit unui studiu din America,ascultand Mozart poate seminficativ sa iti creasca inteligenta. Ciudat nu?...Asta am spus si eu.Dar sunt dovezi clare, cu privire la unii elevi,care au fost supusi unu test psihologic dupa ce au ascultat o sonata in D major Mozart, cantata de doua piane. Ceea ce este si a fost uimitor,in ciuda indoielilor, este faptul ca cercetatorii au realizat ca studentii au facut mai bine la test,dupa ce au ascultat Mozart, mult mai bine ca atunci cand ascultau muzica oarecare pentru a se relaxa. Insa, ca orice minune care nu dureaza decat 3 secunde,din nefericire, efectul muzicii este temporar si dureaza doar aproximativ 15 minute.In concluzie, daca esti profesor de muzica, inseamna ca te descurci de minune macar 15 minute din programa ta.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Racial stereotypes

We are always tempted to consider normal that man whose qualities , aspect, behaviour and specially, mentality, fit with those of the majority. We look for people who are similar to us, having the same concerns and attitude, this beacause in our mind is formed a general rule: " this man who has lots in common with me will certainly understand me, we will come together for sure". Unfortunatelly this situation brings a negative aspect in our live. It influences our choises all the time, even if we don`t realise this. We became addicted to a general model regarding the human existence, having the impossibility of being receptive to the exception or to the difference. When I say exception I want to highlight the idea of the labels that we use for people who are different to us. One of those issues, is the well known racial discrimination. The opposite caracteristics of the others born the racial stereotypes for the people. The racial sterotypes don't affect the majority, but the one who seems to be in antithesis with this.We can take as an example the gypsies. Since we born, we are taught not to see them like normal people, not to talk them or have any relationship. It doesn't matter if one of them is different, i mean kind and polite, or honest, we should label him as a gypsy and apply the same idea: all gypsies are miserable, thieves and swindler. With this "stubbornness" we create for ourselves bad ethics and we simplify the reality. These stereotypes are false and artificial , based on irreversible ideas, that we always feed them with different situations. If you are probably kidnapped by a gipsy you will see for sure this action as a drawback, that you atribute to all off them.