vineri, 1 aprilie 2011

It's in my DNA



M-am gandit asa: 90% din atitudine mi-o modelez dupa melodiile pe care le ascult pe moment. Imagineaza-ti cand dau peste o zi de Greenday sau una de Coldplay. Dar preferata mea e cand nimeresc o Vama Veche sau o Avril Lavigne, poate chiar Pink si pot sa ma manifest .



Ce are muzica asa special incat te poate predispune si influenta mai repede decat un nurofen cand ai febra? ...Muzica e cel mai subtil halucinogen. Si chiar provoaca dependenta. Poate avea efect de calmare sau sa-ti provoace stari de adrenalina sau de nebunie. E OK SA FII NEBUN. Desigur, limitat si numai daca e vorba de muzica sau eventual daca disectiile pe cadavre iti provoaca foame. Glumeam.


Nu se stie cu precizie cum sunetele ne influenteaza creierul, eu zic ca e o enigma care s-a nascut sa ramana asa. Oricum, daca ar fi sa gandim totul in muzica, am spune ca si bebelusul se distreaza pe beat-ul cordului mamei sale inca din viata intrauterina. Si binteles, mai adauga si o tenta de respiratie, circulatie sangvina, etc. El le traduce si le asociaza incat sa-si creeze un mediu placut.



Muzica noi o cream, de fapt. Noi o percepm ca fiind muzica. Pentru ca ceea ce receptionam sunt simple unde pe care le tranformam in sunete , iar daca se succed placut le numim muzica, daca nu, le spunem zgomote. Diferenta depinde mult de fiecare in parte si de gusturile sale. Asa ca nu trebuie sa te miri daca bunica ta considera rockul ca fiind cea mai proasta asociere de zgomote.


Ps: Sunt sigura ca un artist ar exprima mult mai veridic si mai creativ imaginea muzicii, eu nu ma pot abtine sa nu analizez stiintific.

Un comentariu: