Animatie

Uite ceva dragut.

Diva

Am amestecat sistemul endocrin cu Beyonce, Coldplay, Jessie J si Mumm-ra. Pefecta combinatie daca vrei sa te prefaci ca inveti.

De la I'mma diva cand vine vorba de hipofiza care ar fi sefa glandelor, pana la ideea ca e strans legata de hipotalamus si il complexeaza mult, gen She's got
him high.

M-am convins. Daca ceva nu are aparent nici o legatura, nici macar in prima interpretare meticuloasa, atunci cu siguranta toate conexiunile se termina in acel ceva. Cam din a doua incercare vedem si sinapsele.

Psychosurgery

Foarte ciudat. Oamenii sunt foarte ciudati. Cu cat citesc mai mult, cu atat ma conving mai mult: inima e doar un pretext. Ce-ai zice daca ti-as spune ca simti mai mult cu creierul decat cu inima? Bine, exagerez. Cineva sa-mi defineasca iubirea va rog. Ca am ajuns sa transform totul in ratiune si sa gandesc inexplicabilul la mod stiintific.

Daca pana si personalitatea are schimbare, atunci de ce sa nu schimbam si sediul sentimentelor. Si vorbesc foarte serios in cazul personalitatii, o mica interventie chirurgicala in zona inferioara a lobului frontal si te-ai trezit alt om. Ups. Bine,bine,bine…nu e chiar asa usor. Asta se facea pentru exemplele negative, fiind un fel de incercare de a schimba psihicul bolnav pe care il aveau unii. Acum, mai practic este controlul compoartamentului prin medicamente.

Anyway, interesant este ca daca un medic vrea, se poate baga si in subiectivitatea ta. Si vii si te opui: “No way!”. Pai yes way, ca oamenii sunt atat de preocupati sa asocieze toate simtirile cu inima, incat au uitat de a doua “inima” importanta, cea rationala, creierul. Am devenit oarecum sceptica in privinta sentimentelor si poate de aceea se simte intre randuri o oarecare ironie la adresa inimii. Aproape ca o urasc, corect. Ca ma gandesc daca nu ne-ar fi mai bine fara atatea ocupatii pe care ni le creeaza ea. Si atunci vin si maschez tot si ma gandesc ca totul pleaca de la cortex.

Toti oamenii mari au definit senzatiile specifice gen auz, vaz, gust sau procesele complexe de gandire , memorie,personalitate, etc. , ca fiind proiectate undeva pe scoarta cerebrala, fiecare cu locul lui. In alte cuvinte, datorita zonelor acelea, noi realizam senzatiile, ne dam seama de ele. Dar nimeni nu indrazneste sa spuna : “eiii si iubirea tot pe acolo se proiecteaza!” . Normal, ca oamenii stiu ca ei simt cu inima, si simt un gol in stomac care nu are nici o legatura cu zona toracala superioara unde se afla cordul, si zic ca golul ala in stomac e de la el. Iar aici intervine inexplicabilul. Oamenii spun ca au fluturasi in stomac. Si daca nu cunosti sezantia, te bufneste rasul. Iar daca o cunosti si incerci sa o explici cu toate metodele tale stiintifice, tot nu vei aduce convingeri veridice pentru cei din jur. Discutabil.

10:59. Cam de 20 de minute stau cu laptopul in brate si ma gandesc. Mi-am facut timp sa ma gandesc. Nu stiu ce sa mai cred. Nu stiu daca randurile mai sunt utile ca sa ma descarc. N-am nici o apasare sau ocupatie problematica care sa ma distraga, pur si simplu am obosit asa deodata. Si am zis stop. Au mai trecut 5 minute si am impresia ca gandesc in gol. Nu imi pot concentra atentia asupra unui lucru, nimic nu ma intrerupe si nu ma deranjeaza. Si asta e oarecum enervant. Am prea multa libertate si o transform in constientizare de sine. Nu am chef nici macar sa critic. Mi se pare ceva grav sa nu te tina ceva in priza. Avem nevoie de surse care sa ne streseze ca sa fim umani. Momentan n-am nici o sursa si nici un stres. Caut ceva de care sa imi pese si sa imi starneasca interesul si.. nimic.

M-am uitat la un documentar Vogue si mi s-a intors moda pe gat. La ei nimic nu e intamplator sau imperfect. Asta ma enerveaza. In sfarsit ceva care sa ma enerveze. Acum ma gandesc la 7 raioane de haine exceptionale postate in fata unei singure femei care are puterea sa le ignore pe toate si sa aleaga doar 2 piese din toate cele 100, din diverse motive. Asta da caracter. Poate ca exagereaza doar pentru ca asta o defineste pe ea.

In alta ordine de idei, as putea spune ca ma mai enerveaza ceva. Si iar e bine. E word-ul meu care ma chinuie mereu prin corectura lui. Nu e ca mi-e lene sa il fac, si cred ca si stiu cum, dar as alunga un al doilea lucru care ma tine in priza.

Ca de obicei evit involuntar sa termin si articolul asta. Cred ca am pierdut ceva. Cineva mi-a fugit. Mereu imi fuge. Dar de pierdut …de fapt, am pierdut mai multe. Am pierdut si lucruri pe care inca nici nu le avusesem complet. Alea m-au infuriate cel mai tare. Ce urat. Trist, dar acum sunt prea plictistita sa imi amintesc de ele. Am terminat.

"Share things that you are most excited about. Share things you find, love, hate and create. Share the things you've made, even if it`s not finished yet. That`s what makes it engaging."